O silueta se ridica atunci de pe patura pe care statea fetita.
-Nu fi copila,depaseste-ti conditia si priveste totul global iar nu local!
Oftand,simtind cum greul urmeaza sa vina,silueta de barbat facu un gest mic dar sigur,retragandu-se cu un pas in spate.
-Cand ma tineai in brate,si mima cu un gest delicat cu o voce subtire catre bratele sale slabe,altele iti erau gandurile.Acum,ma faci copila?
Oftand,baiatul se retrase cu inca un pas si continua,parca neintrerupt dintr-un discurs premeditat:
-Are sens sa-ti explic.Ar schimba ceva?
Fata dadu semne ca ar vrea sa-l intrerupa,dar mana lui ridicata,impunea liniste:
-O mie de lucruri se intampla zilnic fara ca cineva sa le observe...Oameni mor in fiecare secunda pe cand altii se nasc in acelasi timp completandu-se si deci formand un ciclu.Intelegi ce vreau sa spun?
Cu o expresie de indignare amestecata cu o ura pe care numai o minte strict feminina ar putea sa o intealeaga,fetita se ridica,teapana precum un munte si ajungand la nici o respiratie departare de el il apostrofa:
-Este o scuza jalnica si un apropo si mai jalnic.Imi spui de ciclu si schimbare dar te-ai gandit ca poate nu vreau sa trec peste tine...Poate ca tu in sinea ta poti dar pentru mine realitatea este alta.
Facu o pauza si lasa capul in jos,privindu-si picioarele de sub rochia de vara galbena pe care o purta.Incet,trase o gura de aer in piept si isi ridica fata,fixandu-i ochii si oblingandu-i printr-o forta inexplicabila sa isi mentina contactul:
-In realitatea mea eu nu vorbesc acum cu un strain care moare in fiecare secunda si nici nu astept pe un altul care sa se nasca din cine stie ce ALTA SECUNDA.Vorbesc in schimb cu omul pe care il iubesc,alaturi de care ma tot trezesc in fiecare dimineata din ultimii trei ani.Ti-am oferit totul iar acum...iti cer doar sa ramai.Oare e chiar atat de greu?
Furios,baiatul o indeparta de langa el si se intoarse cu spatele.Ca si cum privelistea ei nu reprezenta decat o pata de cerneala pe o camasa noua,doar o mazgalitura intr-un inceput de caiet nou.
-Ma vrei?
-Ce fel de intrebare e asta?
-Raspunde-mi te rog fara intrebari sau ezitari.Ma vrei?
-Desigur!
-Ma iubesti?
-Da,iubitule.
-Cum oamenii se nasc si mor,acelasi drum este impartasit si de sentimentele umane.Unele se nasc iar altele mor.Amintirile trec pe cand urmele raman,iar ceasul nostru,draga,suna a amintire.
Se lasa liniste.Dupa ceva timp fata ingenunche si isi prinse rochia intr-o imbratisara patisama.
-Ai dubii...se simte din glas.Dar te iert.Te iert acum si te voi ierta in fiecare zi in care tu nu vei fi aici,iar ura mea va fi trecatoare iti promit.
-Atunci uraste-ma tare si iubeste-ma putin,pentru ca ura sa treaca iar dragostea sa ramana.
P.S.:
Ma trezesc in fiecare zi si imi vad soarele in chip minunat,
Ma trezesc in fiecare zi si imi vad soarele in chip minunat,
Ce zavorat sta ascuns,in pietre,de-a pururea turnat,
Caci firele ce se intind si ne inconjoara,marunt,
De ei au fost spulberate,in rafale de vant.
Inspiration:
The Fray - How To Save A Life
Pentru tine si pentru ziua in care am incepe sa nu ne mai vedem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu